Cantabile. Michel Petrucciani. Min. 4.33 – 5.30. Daca sunt in masina si conduc, apas usor acceleratia, ii dau drumul, apas usor acceleratia, ii dau drumul, apas usor acceleratia, ii dau drumul. E ceva undeva in mine care nu ma lasa sa stau locului atunci cand ascult muzica. Si odata cu muzica oamenii devin mult mai frumosi, drumul spre serviciu mult mai usor, mamele colegilor lui fi-miu mult mai putin enervante, norii de pe cer mult mai pufosi.

Ei bine, acum ceva timp, la o filmare pentru Memo Plus Energizer, am avut marea nefericire sa vad un barbat in toata firea care, cred eu, nu dansase niciodata in viata lui. Omul avea un rol simplu in spot. Trebuia sa danseze pret de cateva minute cu o tanara domnisoara. Fara pasi complicati, fara intoarceri sarituri rasuciri aruncari piruete sau alte minuni. Plus ca domnisoara era atragatoare, deci ar fi trebuit sa fie cu atat mai simplu si mai placut. Si cu toate astea, omului nu-i iesea decat o miscare brutala de “impinge-trage” partenera si un ranjet enervat si enervant. Ma gandesc acum la Baloo si la al lui Bare Necessities. Ursul e genial! Barbatul nostru aducea cu un urs, tocmai pe asta a mizat si regizorul, dar miscarile lui erau departe departe de “gratia” si umorul marelui Baloo.

Deci da, unii traiesc muzica oricum, oriunde iar altii habar n-au ca exista asemenea trairi miraculoase.

Fi-miu, ca sa inchei, se binedispune instantaneu pe Unsquare Dance a lui Dave Brubeck. Manutele lui nu contenesc sa aplaude, iar fata ii rade din toate incheieturile. So, vorba lui Baloo, get with the beat! si sa ne invatam copiii sa danseze de mici, caci nu se stie cand o sa-i contacteze vreo casa de productie pentru vreun rol, chiar si secundar, de “dansator”!