Inainte de vacanta de Paste ne-am gandit sa va povestim despre Pegasul pe care Daniela si l-a dorit intotdeauna de la parintii ei, dar pe care, din pacate, nu l-a primit.

Mai multe nu va spun…va las pe voi sa aflati povestea Danielei.

Vacanta placuta!

Un Pegas by Daniela

” Cand am intrat la scoala tata mi-a zis, foarte serios, ca daca iau premiul I imi ia o bicicleta. Dar nu orice bicicleta. Un Pegas!

Tot anul ala m-am rugat de Ciprian, unul din vecinii mei, sa-mi dea si mie o tura bicicleta. Ii promiteam ca ‘la vara’ o sa ii dau si eu Pegasul meu. Ciprian imi dadea bicicleta doar pentru un sfert de tura, cam o data la cateva zile. Dar ce conta? Oricum Pegasul meu urma sa fie de o mie de ori mai misto decat bicicleta lui veche.

A trecut anul si am luat premiul I. Tata a zis:

- Bravo tie! Lasa, esti prea mica pentru bicicleta acum, dar daca iei si la anul premiul I, sigur iti iau un Pegas!

Am luat premiul I si in clasa a II-a. Si in clasa a III-a. Si da, ati ghicit, si in clasa a IV-a. Tata imi zicea mereu ca-s prea mica pentru Pegas, dar ca la anu’ sigur imi ia.

Prin clasa a sasea m-am cam enervat si i-am amintit ca mi-a promis un Pegas pe care nu mi l-a cumparat niciodat, desi eu am luat in fiecare an premiul I.

- Bravo, tata! Inveti pentru tine, nu pentru mine. Si acum esti oricum prea mare pentru bicicleta!”