In general sunt atras de lucruri mai putin normale. Daca este ciudat, urat, violent sau altfel decat unanimul acceptat, ma intereseaza.

De exemplu iubesc cainii, dar nu pe toti. Nu-mi plac cei pufosi, blanzi, cuminti. Ii iubesc pe cei puternici, agresivi. Cresc din ‘96 o rasa numita Bull Terrier pentru ca acesti caini sunt aparte, au un temperament razboinic, o forta considerabila, iar ca aspect sunt unici.

Rasa a aparut in Anglia pe la 1870. De atunci a evoluat mult ca temperament si mai ales ca aspect. Pentru necunoscatori, intalnirea cu un Bull poate fi socanta. Faima lor de luptatori, ochii fara expresie, botul gros sunt caracteristici suficiente pentru a speria oamenii. Pentru cei care traiesc alaturi de unul sau mai multi Bull Terrieri, pur si simplu, nu mai exista alta rasa.

Un alt exemplu se refera la partea violenta a comportamentului uman si explicatiile ei. Pentru mine, oamenii veseli, buni sunt banali in normalitatea lor. Oamenii care nu se supun tiparelor comportamentale ma fascineaza. Incerc, citind mult, sa-i descifrez si sa ma prind care este adevarata natura umana. Legat de asta, se spune ca exista o gena a luptatorului la oameni. Sunt ceva ani de cand incerc sa aflu cat de prezenta este la mine. Ultima mea pasiune nu este un sport, nu este ceva frumos sau elegant, este o arta a luptei. Se numeste Eskrima. E o combinatie extrem de eficienta de tehnici, se lupta in picioare sau la sol, cu mainile goale sau folosind o gama variata de arme, topoare, sabii, machete sau cutite. Stilul vine din arhipelagul filipinez, aflat de multe ori sub dominatie straina. Imprumutand parte din tehnicile si armele invadatorilor, au reusit sa gaseasca si sa perfectioneze un stil complet de lupta. Fiecare insula din arhipelag, fiecare scoala are ceva aparte. Se spune ca un Eskrimador are de invatat o viata intreaga, deci, sper ca in anii ce vor urma sa pot acumula cat mai mult. De ce fac asta? Pentru linistea mea si a familiei mele

Mircea Moldovan