Funvertising

play. work. play. again

Maturitatea (nu) vine obligatoriu cu varsta

Posted on 02 Apr 2012 in Uncategorized | 0 comments

runningSunt un fan al practicarii sportului. Nu prea exista zi a saptamanii lucratoare in care sa nu fac ceva sport: alergare, fitness, squash, baschet (rar, din pacate), tenis (rar, din fericire pentru ceilalti) si mai nou zilnica portie de weight lifting cu un Mark de 12 kile and some.

Asa ca, atunci cand la clubul pe care il frecventez s-a anuntat un “challenge” de alergare pe banda, am zis prezent. Mecanismul e simplu: unul din trainerii de la club va alerga 100km pe banda (da, ati citit bine, 100km), iar noi, ceilalti, am putut opta pentru un numar de kilometri pe care sa ii alergam, scopul fiind ca in final sa facem o stafeta tot de 100km.

Initial, cand am auzit de stafeta, am zis ca voi alerga 15km. De obicei alerg cam 12, deci nu mi s-a parut un efort atat de mare.

Doar ca a aparut o mica problema… unde altundeva, daca nu in capul meu. Cand sa ma inscriu, am vazut ca cineva optase deja pentru a alerga 15km. Bravo lui, mi-am spus eu (pe bune). Dar, acum, cum as putea alerga eu tot 15? …nu, nu se poate, nu pot sa dezamagesc… pe cine? Pai, aici vine problema… pe NIMENI… ma rog, daca nu ma pun si pe mine la socoteala. Deci, nu, n-am cum… trebuie sa alerg mai mult.

Si aici vine a doua problema… bineinteles, unde altundeva? Nu pot spune ca voi alerga 16km… omul acela va zice ca am ceva cu el, si eu chiar nu am, ba sunt fericit ca mai sunt oameni care alearga atat de mult… si uite asa, am ajuns eu sa ma inscriu la o alergare de, nici mai mult, nici mai putin de 20km!!

Deznodamantul? Joi o sa-l aflu si vi-l povestesc saptamana viitoare.

Alex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>