Cand eram mici cu totii ne-am dorit acel cadou de la parinti pe care fie l-am primit fie nu.

Majoritatea dintre noi visam la o bicicleta.

Am facut un exercitiu de rememorare a momentului cand am primit prima bicicleta, de aceea i-am rugat pe colegii mei sa impartaseasca povestea primei biciclete.
Povestea lui Alex este prima pe care o vom impartasi si cu voi.

Prima bicicleta pe care n-am primit-o niciodata by Alex

“ Oana ne-a invitat sa scriem povestea primei biciclete pe care am primit-o cadou de la parinti. Varianta lunga a povestii mele ar fi “Nu am primit nicio bicicleta, desi tare mi-as fi dorit”. Dar pentru ca nu e nimic fun in acest “roman” al meu si al multor altora dintre voi, hai mai bine sa va povestesc despre “bicicleta pe care as fi putut s-o am pentru ca stransesem si banii pentru ea”.
Deci, sa fi fost in primii ani de adolescenta. Nu ma gandeam sa-mi iau (ok, sa-mi ia parintii) o bicicleta pentru ca nu aveam bani. Si atunci a venit Revelionul. Nu mai stiu ce an era, dar o sa vedeti imediat de ce l-am scris cu litere mari.
Am ramas acasa cu parintii la acel revelion si, spre norocul meu, la fel au facut si vecinii nostri. Doctori amandoi. Cu multi prieteni…darnici..si avuti.
Inspre dimineata, dupa ce am privit programul (genial il gandeam la vremea respectiva) de la TVR am avut inspirata idée sa ma duc in vecini cu sorcova. Si, din nou, Duhul Bicicletelor s-a pogorat asupra mea, si m-a indrumat spre primul om pe care sa-l sorcovesc. Care s-a dovedit extrem de placut impresionat de prestatia meaa Atat de impresionat incat mi-a dat 50 de lei…ok, cei nascuti dupa ’85, intrebati colegul (a) mai batran (a) ce insemna pe vremea aceea 50 de lei…ceilalti, nu s-au putut lasa mai prejos..nu se facea…astfel ca am strans peste 1,000 de lei!!!
Eram in al 9-lea cer…dintr-o data aveam banii sa-mi iau bicicleta!!! Doar ca in acel moment, Duhul Risipitor (mama) a venit la mine si mi-a zis: da-mi mie banii astia acum ca “avem” (adica, da, si tu, bai baiatule) nevoie de ei si ti-i inapoiez eu cand vei vrea “cu adevarat” sa-ti iei bicicleta…primul impuls a fost sa o intreb: “adica maine?”…dar m-am abtinut. Un prost.
Stiti cand mi i-a inapoiat? Nici eu. “

Va vom incanta si cu alte povesti de-ale colegilor nostri cat de curand!

Oana