FunvertisingFunvertising » Tag » 10 ani

AdVenture 10 ani

admin — Thu, 29 Nov 2012 06:30:58 +0000

Luna aceasta am implinit o varsta rotunda, frumoasa, de care suntem foarte mandri. Iar pentru ca ne simtim bine cand impartasim cu cei dragi noua lucrurile frumoase ce ni se intampla, vrem sa multumim tuturor celor ce au contribuit la cresterea brandului AdVenture, tuturor acelora ce au facut parte din echipa, tuturor colaboratorilor si furnizorilor, clientilor si intregii industrii.

Va multumim si va dorim tot ce va dorim si noua: viata lunga si multe zambete.

Aici puteti gasi atat cateva articole legate de ce ne doream fiecare dintre noi la varsta de 10 ani, poze de la petrecerea cuvenita, precum si ideile noastre pentru viitor.

Va multumim!

10 ani

admin — Thu, 22 Nov 2012 11:48:14 +0000

La 10 ani? La 10 ani ma vedeam balerina. M-am dus cu mama de mana la Palatul Copiilor si totul incepea sa fie frumos. Dar s-a terminat repede cand tata a spus ca stie el mai bine ce fac balerinele de fapt, ca atunci cand balerinii in colantii lor frumosi isi ridica balerinele pe brate le pipaie peste tot. Niste stricate!

Una peste alta a fost bine, pentru ca, in principiu, n-am stiut niciodata ce vreau sa fiu. Am trait dintotdeauna intr-o mare incertitudine. Am ajuns copywriter pentru ca unei prietene bune ale mele i s-a parut foarte tare ideea sa fac master in publicitate si reclama.

Elisa Olteanu

La 10 ani

admin — Tue, 20 Nov 2012 13:24:51 +0000

Mi-ar placea sa scriu despre o intamplare pe care am trait-o la 10 ani. Sau despre un vis. Sau despre o idee geniala pe care am avut-o atunci.

Problema e ca nu-mi amintesc nimic notabil.

Tot ce stiu e ca:

La 10 ani cea mai mare dorinta a mea era sa iau premiul I. Nu-mi doream nici papusi, nici rochite, nici jocuri. Nu-mi doream decat sa iau premiul I in fiecare an. La asta m-am gandit si cand am aruncat banutul in fantana de langa Manastirea Curtea de Arges. Mi-ar fi placut sa-mi spuna cineva ca sfarsitul lumii n-ar fi venit odata cu premiul II.

La 10 ani scriam poezii si biletele cu secrete pe care le sigilam in cutii si le ingropam in curtea de la bunici. Nu mai stiu exact ce credeam ca rezolv cu asta, dar stiu ca ma simteam foarte importanta.

La 10 ani numaram zilele pana la vacanta de vara in care ma duceam la bunici si alergam desculta prin praf cu ceilalti copii. Ne jucam ‘Oatea’ pe ulita ore intregi. Sau mergeam la garla unde am invatat sa inot. Sau, in verile in care nu ploua, faceam ‘Paparuda’ ca sa aducem ploaia. Nu cred ca m-am mai distrat vreodata la fel de mult ca atunci.

La 10 ani, aveam o pasiune pentru Andrei. Pentru numele Andrei. Aparea invarabil in toate compunerile mele. Il strecuram printre ‘fulgii de nea care imbraca frumos orasul’ sau printre ‘frunzele ruginii care alcatuiesc covorul rosiatic al toamnei’.

La 10 ani, bunica mea mi se parea cel mai minunat om de pe Pamant.

La fel mi se pare si acum.

Daniela Habara

Mandru ca sunt saptesoptist

admin — Mon, 19 Nov 2012 11:50:07 +0000

Sunt un saptesoptist. Stiu ca asta nu inseamna nimic. Deocamdata. Dar daca “decreteii” au un grup al lor fara vreun merit, daca “generatia Cernobal” este o realitate, din pacate, daca “m-am nascut in ’90, primul dupa Revolutie” poate sa te defineasca, sunt dispus sa incerc sa va conving ca si noi, cei nascuti in 1978 meritam un loc al nostru mai special. Si modalitatea cea mai usoara care imi vine in cap este sa incerc sa va impresionez, sa va arat ca am avut niste idei care ar fi putut schimba lumea. Si poate alti saptesoptisti vor vedea aceste randuri si vor vrea si ei sa va impartaseasca si sa va uimeasca cu ideile lor.

Deci, cand eram mic, pe la 10 ani, vroiam sa ma fac pilot. Nimic spectaculos pana aici, stiu. Dar abia acum vine surpriza…sunteti pregatiti?..stati jos ca sa nu cadeti? Gandisem o metoda prin care sa poti evita marea majoritate a dezastrelor aviatice!!!! De fapt, e o idee atat de simpla incat nu stiu de ce nu s-a mai gandit nimeni la ea sau de ce nu a pus-o nimeni in aplicare.

Asadar, ca pilot, ma gandeam ca daca vreodata as avea vreo problema grava cu avionul, m-as duce pe un camp deschis, as reduce viteza avionului pana la 40km/h, as deschide usa si i-as arunca pe toti din avion. Stati, nu radeti inca: sansele ca cineva care sare dintr-un vehicul in miscare la 40km/h dar cade in tarana sa supravietuiasca sunt mari, nu-i asa? Deci, ma gandeam ca ideea mea e fara gres.

Da, stiu ca nu am luat in considerare ca probabil nu ar putea sa zboare la 40km/h. Si nici ca probabil nu exista nicaieri in lumea asta un camp sufficient de lung incat sa nu se termine pana cand toata lumea nu ar fi sarit. Am un singur cuvant pentru voi scepticii: DE-TA-LII!!!! Pentru un pusti de 10 ani mi se pare o idee brilianta.

O sa ma intrebati daca aceasta idee, geniala repet, mi-a definit evolutia ulterioara. Habar n-am. Azi lucrez in publicitate. Asa ca sa-mi spuneti voi.

Alex Zamfir